Ziua Internațională a munților.

An de an, la 11 decembrie este celebrată ziua internaţională a munţilor.

Ziua Internațională a munților. Șaua Strunga, munții Bucegi
Șaua Strunga, munții Bucegi

Regiunile montane ocupă aproape un sfert din suprafaţa Terrei şi adăpostesc în jur de 12% din populaţia lumii, în condiţii dintre cele mai vitrege.

Aproape jumătate dintre oamenii care trăiesc în munţi suferă de subnutriţie.

De aceea, în 2003, Organizaţia Naţiunilor Unite a decis ca – an de an, la 11 decembrie

– să tragă un semnal de alarmă asupra nevoii de măsuri care să ajute la dezvoltarea economică a regiunilor montane.

Munții Carpați

O treime din suprafața României este ocupată de munții Carpați. Din suprafața totală a munților Carpați, 51 % se regăsește pe teritoriul țării noastre.
Munții Carpați au o vechime estimată la 204 milioane ani.
În țara noastră, munții reprezintă o importantă sursă de resurse naturale.

Se exploatează la extrem.

Exploatarea nejustificată din ultimele decenii, doar pe criterii economice, a dus la deteriorarea și la scăderea calității vieții din zonele montane.

Exploatarea resurselor nu mai respectă principiile fundamentale ale vieții, iar omul lacom a început să lucreze împotriva naturii, împotriva semenilor lui, orbit de mirajul puterii.

Concomitent cu extremismul care mănâncă neîncetat resurse și poluează cu bună știință sub protecția unor norme, au apărut și extremiștii care militează pentru natură. În general nu se prea deranjează unii pe alții, ba, mai mult, pe alocuri se completează și își împart resursele.

Potențialul turistic

Exploatați în mod corect, munții pot reprezenta o atracție turistică pentru mai multe categorii de persoane, care caută în principal liniștea, aventura, cunoașterea naturii și care trăiesc după principii de viață care nu sunt împotriva naturii.

Cabane abandonate
Câteva exemple.

Din 1964 până în prezent numărul de unități de cazare și asistență turistică la înălțime s-a diminuat de la an la an(din cauza incendiilor) și a cunoscut o accelerare odată cu programele de retrocedare și privatizare de după 1989.
Privatizările și retrocedările au distrus mai multe cabane decât toate incendiile și cele două războaie la un loc.

Câte cabane montane mai există în jumătatea noastră de Carpați?

În acest moment, nimeni nu ne mai poate spune care este numărul efectiv de cabane și refugii montane care mai oferă asistență turiștilor în zonele alpine ale Carpaților Românești.

Turismul montan, cu rucsacul în spate, este prezent în România dar lipsește cu desăvârșire.

Statul nu este interesat de această nișă, motiv pentru care proprietarii de cabane montane abandonate, sunt mici Dumnezei în munți.
Un alt motiv pentru care situația a scăpat de sub control, este reprezentat de lipsa de reacție și lipsa de colaborare a organizațiilor de profil. Colaborarea trebuia să înceapă imediat după ce primele cabane au început să cadă. Nu a fost să fie, nu judecăm!

Este timpul!

Dacă vrem cu adevărat să readucem în circuitul turistic montan din România, cel puțin o cabană, în scurta noastră existență. Este vremea să lăsăm orgoliile, să ieșim din zona de confort, să ne implicăm și să punem mână să construim un nou turism montan.


La munți ani!

Puteți susține activitatea noastră.

Leave a Reply:

Adresa ta de email nu va fi publicată.