Și-au pierdut drumeții calitățile?

Și-au pierdut?

Și-au pierdut „oamenii pe munte” calitățile?

Evident, întrebarea are o strânsă legătură cu situația în care se regăsesc multe dintre cabanele montane.

Cabane abandonate
Mai multe, nu 3!

În lipsa unui „Dumnezeu” care să facă minuni pentru cabanele și refugiile montane, situația s-a deteriorat de la an la an, timp de 30 de ani, și va continua să se deterioreze.

Cine este acest „Dumnezeu” care poate să facă minuni pentru salvarea cabanelor montane?

Nu este nimeni altul, decât același care a clădit cărămidă cu cărămidă cele mai multe dintre cabane. Acel Dumnezeu care unea oamenii pentru îndeplinirea și susținerea unui scop.

Astăzi, aproape s-a evaporat toată această dorință, cei care se încumetă să o ia pe acest drum sunt mult prea puțini.

Credeți că atunci când s-au construit cabanele montane, s-a gândit cineva o secundă la rentabilitatea acestor construcții?

Credeți că a stat cineva să facă calcule complexe pentru a determina numărul turiștilor, rentabilitatea, profitul?

Personal, nu cred!

Timpul ne-a făcut mari analiști și credem că nimic nu mai poate funcționa după regulile economiei actuale.

Este interesant că acei oameni nu aveau la dispoziție, nici pe departe, resursele pe care le avem noi astăzi.

Istoria ne-a demonstrat că oamenii s-au unit și au construit fapte bune atunci când le-a fost cel mai greu.

A venit bunăstarea materială, net superioară față de cea a înaintașilor, și odată cu ea un alt stil de viață.

Să facem cunoștință

Eu sunt Constantin,

Am dat totul pentru a readuce la viață două refugii montane.

Pentru ca refugiul Șaua Strunga să renască, în paralel cu serviciul, făceam muncă voluntară pentru a strânge bani și materiale. Într-un timp relativ scurt am reușit, apoi m-am mutat 5 săptămâni la Șaua Strunga. În perioada asta mi-am luat tot concediul de odihnă și diferența de timp concediu fără plată.

Nu vă imaginați cum era în refugiu!

Ploua peste tot și abia am găsit un colț uscat în care să dorm și să-mi țin lucrurile.

Pentru ca refugiul Florei să renască, am abandonat serviciul, și am dedicat mai bine de 9 luni pentru strângerea fondurilor și pentru ridicarea din temelie.

Cumulat, am stat în munții Baiului aproape 3 luni. Noaptea dormeam în cort și la Cabana Tineretului, undeva mai jos.

Coboram ocazional de pe munte, pentru că igiena cerea asta și pentru activități administrative ale proiectului și Asociației.

Nu de puține ori, voluntarii mi-au dat să mănânc sau m-au primit în casă, la Comarnic, ca să fac baie, să-mi spăl hainele și să mănânc o ciorbă caldă.

Aș vrea să mulțumesc pentru asta, familiilor Frusinoiu și Bălănică din Comarnic.

Nu de puține ori, voluntarii au adus de mancare și au cumpărat materiale din banii lor pentru ca proiectul Asociației OM pe Munte să se materializeze.

Dacă stăteam să mă gândesc că aceste adăposturi nu sunt rentabile din punct de vedere economic, nu reușeam să le facem niciodată.

Cu toate acestea, chiar dacă nu aduc venituri, ele există și de întreținerea lor ne ocupăm așa cum ne-am ocupat și de reabilitare, cu donații și voluntari.

Am încercat să salvez cabana Leaota. Aici am intrat pe un alt teren, o proprietate privată în ruină ținută așa în mod intenționat de către Fundația Conservation Carpathia. Pentru cine nu știe, sunt cei care cumpără zeci de mii de hectare de pădure, pentru salvare.

Am crezut că voi reuși, m-am dat peste cap și am plecat câteva luni departe, pentru a reuși să strângem fonduri, în eventualitatea în care un contract de închiriere pentru o perioadă lungă de timp s-ar fi materializat. Nu a fost să fie, și nici nu am strâns o sumă suficientă de bani pentru a putea face o ofertă de cumpărare.

Nu-mi pare rău de drumul pe care am ales să-l construiesc pentru a putea merge mai departe. Dacă ar fi să o iau de la capăt, nu aș schimba nimic. Aș rămâne același „milog” și aș lupta în continuare pentru adăposturile montane.

~ Constantin

Asta înseamnă să faci tot ce este omenește cu putință, să cauți soluții și uneori să le găsești.

Continuăm

Am hotărât în cadrul Asociației OM pe Munte, să restituim toate donațiile primite pentru salvarea cabanei Leaota. Nu este normal să folosim banii pentru alte proiecte din moment ce oamenii au donat pentru Leaota. Detalii pe site.

Nu vom pune lacătul pe asociație. Vom continua să desfășuram activitățile cu care probabil v-ați obișnuit până acum, și vom continua să căutăm locuri în care am putea instala cel puțin un refugiu montan.

Nu excludem colaborările, însă ne rezervăm câteva drepturi când vorbim despre cabane montane. Facem asta pentru ca istoria să nu se repete și cabanele să ajungă să fie vândute sau închise din nou, după ce sute , mii sau zeci de mii de oameni au făcut sacrificii personale.

Și-au pierdut drumeții calitățile atunci când vorbim despre cabanele montane?

Leave a Reply:

Adresa ta de email nu va fi publicată.