Mai bine previi decât să tratezi!
Plecând de la acest principiu am putut constata că acesta se poate aplica în și în activitățile noastre. Avem mai bine de doi ani de când colectăm frecvent deșeurile abandonate pe traseele montane și nu numai. Am încercat prin asta să acoperim o rană deschisă, din păcate doar superficial fiindcă de fiecare dată regăseam zona curățată anterior la fel de insalubră. Suntem convinși că nu doar noi strângem deșeuri. Știm că sunt foarte mulți oameni care fac asta fără să se afișeze în public. Noi am încercat să arătăm lumii ce și cât strângem după alții în speranța că o să sensibilizăm opinia publică, nu ca să ne lăudăm.
O muncă titanică, o muncă de Manole într-un alt context dar cu un rezultat asemănător. Ceea ce clădeam astăzi, peste noapte se dărâma. Nu este vorba despre sacrificiu și nu considerăm această activitate înjositoare, însă uneori avem impresia că unii cred că cineva este obligat să strângă după ei.
Nepăsarea este o rană care vine din interior și care a fost supra-alimentată de unele producții cinematografice și desene animate. Ați văzut cum unele personaje aruncă gunoiul la întâmplare fără nici o remușcare, cu un gest natural și firesc? Gandiți-vă că un copil este antrenat de mic cu această practică, iar dacă nu există o alternativă care să combată gestul văzut la personaj, atunci va asimila acest gest, îi va intra în reflex devenind obișnuință.( Nu vorbim despre violență și alte practici promovate de unele producții fiindcă ne dorim să prevenim cel mai mic rău asimilat)
Tu nu știi de unde ai preluat acest reflex dar putem să presupunem că ai o revelație și îți dai seama de unde ți se trage și atunci poți să-ți pui niște întrebări. Cine ești tu când arunci deșeurile la întâmplare? Arunci tu sau personajul care te-a dresat? Ești tu sau personajul la care ai văzut acest gest în mod repetat? Cine ești tu? Ce ești? De ce faci asta? Pun pariu că nu simți nimic atunci. Știi de ce? Fiindcă nu gândești când faci asta. E un reflex involuntar dobândit în mod asemănător experimentului lui Ivan Pavlov. Doar că ție și nouă tuturor aceste reflexe condiționate ne-au fost insuflate de imagini care se repetă în mod abuziv.
