Omul, muntele și adăpostul.
Omul sfințește locul!
Suntem o generație care a pierdut prea multe și suntem condamnați la uitare, însă un singur lucru nu am uitat. Nu am uitat să luptăm pentru ceea ce a mai rămas.
Mulți dintre dumneavoastră vă bucurați de amintiri trăite pe la cabane. (Urlea, Leaota, Scropoasa, Vârful cu Dor, Puzdrele, etc.). Uneori avem plăcerea să le împărtășiți cu noi, însă uitați un lucru. N-o să ne bucurăm niciodată de aceste locuri, n-o să bem niciodată un ceai cu rom la Urlea și nici nu o să dormim la Puzdrele. Noi ne bucurăm de poveștile voastre și atât. Dar copiii noștri?
[the_ad id=”21746″]
Poate o să spuneți că vremurile s-au schimbat, că pe ei nu îi mai interesează. Ba, bine că nu! O să avem grijă să-i intereseze. Noi vrem să ne dați înapoi tot ce ne-ați luat sau ați pierdut fără luptă. Noi ce mai lăsăm urmașilor noștri? Poveștile voastre? Timpul trece, uitarea este tot mai apăsătoare și existența noastră va fi ștearsă. Noi nu vrem asta. Noi vrem să ne regăsim rădăcinile în trecut, să știm cine suntem și ce modele să urmăm. Suntem prinși într-un cerc iar când reușim să scăpăm, intrăm într-un cerc mai mare. Noi vrem să împingem limita și ne dorim să ajungem până acolo unde nu mai există cercuri. Cum spune filosoful: „Să nu ne mai dăm după deget” sau „Să nu ne mai învârtim în jurul cozii”.
Omul a clădit, timpul și omul au distrus.
Ce vină au urmașii noștri de sunt condamnați să vadă doar imagini sau cu ce au greșit înaintașii noștri atunci când au construit aceste adăposturi? Aceasta este ruptura dintre generații. Atunci când o generație „uită” să predea următoarei generații moștenirea primită, a treia este pierdută. Nici nu este nevoie ca să ajungem pană la daci, moștenirea s-a pierdut la fiecare a treia generație și suntem nevoiți să trăim din frânturi.
[the_ad id=”21746″]
Timpul învechește și omul repară.
Haideți să facem din adăposturile montane: „un vin bun”.
Deja am început să culegem roadele contribuției dumneavoastră.
Un ‘re-vin’ cu drag se găsește la Șaua Strunga, un adăpost tânăr care a îndurat multe în 13 ani de existență. Un adăpost căruia i-ați schimbat destinul.
Un „vin de demult”, mai exact din 1979 și dezgropat în 2017 se găsește pe Piciorul Florei în munții Baiului și poate fi vizitat începând cu primăvara anului 2018.
Aceste adăposturi există datorită bunăvoinței dumneavoastră și prin sacrificiul voluntarilor. Noi am administrat resursele pe care dumneavoastră ni le-ați oferit. Rezultatul îl puteți vedea în imaginea de mai sus sau puteți face o drumeție frumoasă până la cele două obiective.
Omul clădește din nou.
Anul acesta ne-am propus să mai aducem un adăpost la viață și să ne implicăm într-un proiect social. Pentru aceasta avem nevoie de resurse și iar am pornit la „cerșit”.
Este posibil să fie ultimul an în care persoanele care au realizat venituri pe teritoriul României, pot să direcționeze 2% din impozit, în forma actuală, către entități non-profit. Dacă credeți că activitatea noastă merită să beneficieze de acest ajutor din partea statului, va rugăm să descărcați formularul de AICI, completați cererea și anexa cu datele dumneavoastră și îl puteți depune personal pană la data de 15 mai 2018 la administrația fiscală de domiciliu, prin poștă (Adresa AICI) sau îl puteți trimite prin poștă la Asociația OM pe MUNTE, sat Drumul Carului, nr. 50, comuna Moeciu, județul Brașov, CP 507132.
Dacă întâmpinați ptobleme la descărcarea formularului, vă rugăm să ne lăsați un mesaj pe adresa de mail [email protected]
Puteți face donaţii către Asociaţia OM pe MUNTE cu textul „Proiectul OM pe MUNTE 2018” în contul deschis la Banca Transilvania cu numărul:
Lei: RO65BTRLRONCRT0301422301
Euro: RO15BTRLEURCRT0301422301
SWIFT/BIC BTRLRO22XXX
[the_ad id=”21804″]
