Povești timp liber

Vorbe mari despre trecut, nimic despre prezent.

ian. 24, 2018 Om pe Munte

Vorbe mari despre trecut.

Vorbe mari despre trecutul îndepărtat. Pe bună dreptate este normal să fim mândri de oamenii care au făcut istorie.

Unde eram astăzi dacă Burebista nu reușea să unească triburile geto-dacice într-un stat puternic?

Unde eram astăzi dacă Mihai Viteazul nu era trădat de nobilime și prima unire(administrații diferite) a românilor sub un singur domnitor ar fi ținut mai mult de câteva luni?

Unde eram astăzi dacă nu se înfăptuia unirea celor doua principate, Țara Românească și Moldova, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza?

Unde eram astăzi dacă nu exista Marea Unire de la 1918 sub domnia regelui Ferdinand și a reginei Maria, cu sprijinul politic al lui Ionel Brătianu?

Ce au în comun acești oameni? Acești oameni au dat totul pentru un vis, un stat unitar independent și au sfârșit asasinați, au murit în condiții suspecte sau au fost trimiși în exil.

Toată istoria noastră este marcată de prezența lui Iuda, de parcă el ar fi venit să propovăduiască pe aceste meleaguri, nu Sfântul Apostol Andrei.

Rușinea de a nu avea nimic bun de spus despre prezent.

Iuda a devenit tot mai lacom. Oamenii politici au ales să tradeze interesele naționale și cele ale cetățenilor de parcă blestemul trădării ne urmărește de la Burebista.

Se vorbește despre unire la timpul trecut. Este firesc să fim mândri de realizările înaintașilor.

Este rușinos faptul că în prezent unirea este doar pe hârtie. Este rușinos faptul că nu există nicio autostradă care să unească cu adevărat regiunile țării de la est la vest și de la sud le nord. Este rușinos faptul că birurile se duc centralizat și că se crează zone favorizate și zone defavorizate în funcție de culoarea politică. Este rușinos faptul că în ultimii 29 de ani s-au produs mai multe stricăciuni decât în timpul celor două războaie. E rușinos că industria a fost mânată la fier vechi pe motiv că nu era competitivă. E rușinos faptul că ne-au făcut și pe noi să credem asta. E rușinos să asistăm neputincioși la plecarea a milioane de români și mutilarea copilăriei celor rămași acasă. E rușinos faptul că în 29 de ani nu au reușit să construiască cel puțin un spital de unde să te întorci sănătos acasă. Este rușinos faptul că am transformat țara asta într-o ghenă de gunoi. Este rușinos faptul că nu ținem la identitatea noastră, abandonăm clădirile istorice.

Oare ce o să scrie istoria despre noi?

Că am aprins lanternele telefoanelor împotriva corupției? Că totul se rezolvă cu: <N-AI PE CINEVA?>

Că abandonăm deșeurile pe unde apucăm?

Lista rămâne deschisă și puteți comenta. Dacă ar trebui să scriem istoria contemporană a românilor ce am scrie?

Să fim optimiști! Cu puțin noroc istoria nu va scrie nimic despre noi. Din istoria românilor lipsesc foarte multe capitole, ceea ce înseamnă că poporul român a mai trecut prin perioade asemănătoare prezentului nostru.

N-ai pe cineva?

Interpretează: Toma Caragiu

Text: Dan Mihăescu, Grigore Pop

 

Comentează cu Facebook