Libertatea omului, încotro?
Am stat mult pe ganduri dacă să scriu sau nu acest articol. De la început doresc să subliniez faptul reprezint o organizatie care nu se consideră ecologistă și nici comercială. Dacă strângem gunoaie sau mai plantăm câte un puiet de pom, considerăm că este un gest normal și firesc pe care orice om zdravăn la cap îl poate face singur sau organizat. Dacă facem publică contribuția firmelor la proiectele noastre sau oferim câte un suvenir persoanelor care ne susțin, asta înseamnă că facem un gest absolut normal și firesc nu ca suntem o organizație comercială.
Ne-am trezit între două noțiuni pe care o să le împing la extrem, ecologism și comercial(economic). Cele două noțiuni se leagă atât de bine între ele, încât ne-au prins la mijloc.
[the_ad id=”21746″]
De dragul unor economii puternice, băieții deștepți s-au apucat să facă profit din orice, fără nicio limită. Au început să taie păduri la ras, cu acte, fără acte, în arii protejate pe unde s-a putut sau nu. Pe urmă au luat izvoarele sau râuri întregi pentru construcția de hidrocentrale în creierii munților, în arii protejate sau nu. În urma lor au lăsat prăpad, adevărate dezastre. Aici situația este clară iar rezultatul îl putem vedea cu ochiul liber.
În aceste vremuri cineva s-a gândit că este nevoie de o altă forță care să aducă un echilibru. Au apărut organizațiile mari de conservare a naturii, în mare parte fondate și finanțate de persoane care au facut bani cât pentru o mie de vieți. Au luat în administrare arii protejate, au cumpărat terenuri, pășunat și păduri în parcuri naturale și în vecinătatea acestora. Au marcat teritoriile ca fiind proprietăți private, au montat bariere și încet încet accesul turiștilor poate fi restricționat. Cert este că lăcomia economică a adus cu ea și lăcomia ecologistă. Se îngrădește accesul oamenilor obișnuiți în anumite zone direct sau indirect.
Pădurile și fauna sunt resurse regenerabile dacă sunt administrate corect.
Între aceste două puteri se duce o luptă, o luptă a supremației. Să fim serioși că și conservarea mediului se va transforma în comerț atunci când anumite specii vor suprapopula un areal.
Noi, oamenii de rând, cu toată libertatea noastă am fost prinși la mijloc. Nu mai avem voie să luăm lemn din pădure pentru încălzirea locuințelor. Niciun om zdravăn la cap nu va lua lemn mai mult decât are nevoie ca să-și încălzească locuința. Erau vremuri, nu zic mai bune, în care oamenii aveau normă de plantat ca să primească lemn de foc. Acum poți să plantezi cât vrei, că lemne primești greu sau mai puțin decât minimul necesar.
De ce trebuie să suferim noi pentru interesele altora?
Din nefericire, nu am văzut nicio acțiune concretă a acestor organizații care să vină în sprijinul comunităților locale formate din sate și comune.
[the_ad id=”21749″]
Nu există niciun plan concret și nici înțelegere. Unii vor să taie tot cu orice preț iar ceilalți vor să conserve tot cu orice preț. Prețul final îl plătim noi.
Dacă am avea de ales între economie și ecologie le-am alege pe amândouă atâta timp cât îngroapă lăcomia.
În jurul ariilor protejate este necesar să existe o zonă de protecție strictă, o zonă de protecție, o zonă tampon și o zonă de dezvoltare economică. Pe hârtie așa o fi. În realitate lucrurile sunt diferite.
De ce ar cumpăra o organizație terenuri și păduri care sunt în vecinătatea unor arii protejate?
Nu știu să răspund la această întrebare. Primul gând este că voit sau nu se blochează dezvoltarea economică a unei zone.
De ce este limitat accesul turiștilor în aceste zone?
În acest moment limitarea este dată de lipsa marcajelor pe trasee tradiționale, lipsa unor adăposturi montane, lipsa cabanelor sau că la un capăt de drum forestier te întâmpină o mare barieră cu marcajul Proprietate Privată.
Cabana Leaota și multe alte cabane au avut această soartă. Au fost achiziționate de către persoane care nu au niciun interes pentru reabilitarea lor si reintroducerea în circuitul turistic național și internațional.
Nici urmă de ample acțiuni de promovare turistică așa cum pretind unii dintre custodii acestor arii.
Prin ample acțiuni înțelegem faptul că și nenea Gheorghe din cel mai îndepartat colț de țară a auzit cel puțin odată numele obiectivului promovat.
Libertatea ne dă dreptul să căutăm soluții pentru salvarea obiectivelor turistice din arealul montan.
Căutăm soluții pentru organizarea unei dezbateri publice pe această temă. La dezbatere ne dorim să invităm reprezentanți ai organizațiilor de conservare a habitatelor, reprezentanți ai Ministerului Mediului, reprezentanți ai Ministerului Turismului, Mass-Media, reprezentanți Salvamont, Cluburi Montane.
Orice persoană care dorește să se implice în organizarea unui astfel de eveniment, este rugată să ne contacteze.
Orice mână de ajutor la organizare este binevenită. Nu avem experiența și nici resursele necesare. În schimb suntem foarte determinați.
Un articol de Constantin Țăposu pentru OM pe MUNTE
[the_ad id=”21804″]
