Activitati Povești Proiecte

A fost odată Refugiul Florei

Feb 24, 2017 Om pe Munte

Dedicăm acest articol în amintirea Cercului de Turism Floreiul Comarnic și a Casei de Adăpost din Piciorul Floreiului (1200 m), Muntele Florei.

În acest sens Asociația OM pe MUNTE și-a propus ca în acest an, împreună cu voluntari, sponsori și oameni dispuși să întindă o mână de ajutor, să refacem Casa de Adăpost Floreiul Comarnic urmând aceleași principii după care am reabilitat refugiul din Șaua Strunga.

Poveste relatată de nea Gicuță. Imagini din arhiva personală:

În perioada anilor ’70, când nu erau rețele de socializare, tineretul găsea în drumețiile montane un refugiu select care iți oferea o sănătate fizică și psihică deosebită.

În acea decadă a anilor ’70 formam un grup de tineri prieteni și duminică de duminică plecam în drumeție pe traseele montane clasice foarte cunoscute din Bucegi și uneori Făgăraș.

 Tot în acea perioadă făceam drumeții și pe trasee mai putin clasice, cum ar fi în Munții Baiului, ajungând în locuri cum ar fi la Cheia spre Est sau Săcele spre Nord.

În Munții Baiului aveam cele mai mari satisfacții prin frumusețea descoperită, sălbăticiunea pozitivă și liniștea care iți dădea prilejul mai mult decât în Munții Bucegi, să te întorci acasă descarcat de stresul pe care ți-l ofereau trenurile și întreaga societate în ansamblul ei.

 Având în vedere faptul că în Munții Baiului nu existau cabane sau refugii montane, stânele, în perioada lor inactivă, le foloseam ca atare.

 În felul acesta s-a simțit nevoia sa construim un refugiu ca o baza turistică locală iar locul ideal pentru acest obiectiv a fost ales Muntele Floreiul.  

  Motivele alegerii locului pentru refugiu au fost:

  • acces ușor din DN1;
  • zona conține o porțiune de platou;
  • exista o porțiune favorabilă pentru schi în partea de nord a lizierei cu coborâre spre Posada;
  • numeroase porțiuni de schi pentru începători în zonele limitrofe refugiului;
  • sursă de apă destul de apropiată;
  • zona este de un pitoresc deosebit.

 

 În luna aprilie 1979 grupul care funcționa ca un “cerc de turism” a decis demararea construcției unui refugiu in locul menționat.

Într-o duminică liniștita am început defrișarea unui lăstăriș pentru a înlesni alegerea unui traseu convenabil de acces la refugiu. După câteva ore de lucru a început o ninsoare abundentă, umedă care s-a așternut în strat destul de consistent.

 Ninsoarea nu ne-a dezarmat, am continuat munca și spre după amiaza eram uzi complet. Am mers la odaia lui Treaba unde ne-am schimbat cu haine uscate, am mâncat și ne-am încălzit. Spre seară am plecat acasă mulțumiți.

 

 În duminicile următoare am început activitatea concreta de construire a refugiului: trasare, adunat piatra pentru zidărie, lemne aduse de la baza muntelui de la o constructive demolată. De multe ori mergeam și in cursul săptămânii la diferite lucrări după serviciu. O mașină de nisip adusa până la casa pădurarului de la baza muntelui a fost cărată cu rucsacii, ajutați fiind și de elevi care duceau câte o plasă de nisip.

Construcția efectivă a “cabaniței” a început prin luna iunie când ne-am dedicat numai acestui șantier. Am descoperit in noi talent  de constructori dar văzându-ne dorința de a face un lucru frumos, ne-au ajutat chiar și niște turiști prieteni care au venit împreuna cu noi. Am primit ușa, fereastra și niște băncuțe de la “Mobila Posada”. Tabla groasă ondulata pentru acoperiș am primit de la o demolare de la Fabrica de Ciment Comarnic. Am procurat două paturi metalice suprapuse iar în pod am construit un prici protejat cu o saltea mare umplută cu fân.

 Inaugurarea s-a făcut in 23.12.1979, o zi cu ceata densa dar a fost o veselie de neuitat cu 64 de persoane de toate vârstele.

 După inaugurare prin rotație făceam de serviciu câte două persoane, deschizând cabana și făceau focul într-o sobă de teracotă cu plită.

 

 

 

În numărul 98 din Februarie 1980 Ziarul România Pitorească al Ministerului Turismului scria:

Casa de adăpost a cercului de turism Floreiul Comarnic este situată la altitudinea de cca 1200 m într-o frumoasă șa a muntelui Florei, cel mai sudic munte al lanțului Gârbovei. În împrejurimi se află pârtii de schi pentru începători și avansați, teren de fotbal redus și handbal, teren de volei. Casa are o prispă spațioasă, o cameră(deocamdată) de 4 x 4 m, cu mese și scaune, sobă de teracotă cu plită, precum și un dulap cu farfurii și tacâmuri. Membrii cercului fac apel ca aceia ce vor trece pe aici să nu deterioreze nimic. La casa de adăpost se pleacă din sudul așezării Posada pe un marcaj foarte bun, bandă roșie, cale de cca 1 oră, marcajul începând chiar din șoseaua națională București-Brașov la km 112+500 m.

 

 

Comentează cu Facebook